În logici simple, fără de risipă,
Deja-s văzut ca mult căutător,
Chiar dacă par naiv pentru o clipă,
Mă recunosc având un singur dor.
În gesturi port frântura de dovadă
Că orice adevăr mi-am asumat,
Oricât s-ar vrea altceva să se vadă,
Oricât apar ca om controversat.
Făcând survol, din vorbe trec la fapte,
Bazat pe tot firescul omenesc,
De-o noapte îmi e dor, măcar de-o noapte,
Pe care omenește s-o trăiesc.
Prin lipsa ei normalul îmi lipsește,
Înlocuit de ducerea pe val
În amăgiri ce mintea îmi umbrește
Nemaiștiind de sunt, ori nu, real.
Nici gândul nu mă-ndeamnă spre ideea
Ce-a devenit al lumii laitmotiv
De a privi în mod abstract femeia
Întru folosul pur speculativ.
În căutarea mea deoc nu-ncape
Minciuna unui preț întru consum
Ca doar o clipă visele să-mi scape
Înspre absurdul unui simplu oarecum.
Cum timp nu am, privesc doar calea dreaptă
Esențele lipsite de-așteptări,
Când zvâcnetul dorințe nu așteaptă
Decât consensul clarelor urmări.
Dar vorbele,când se reduc la șoapte,
Devin ecoul singurului dor
De a trăi firesc măcar o noapte,
Să nu fiu vieți nicidecum dator...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu