Încearcă, amintește-ți...

Prietenului de zeci de ani,

Liviu Marinescu

Încearcă, amintește-ți,

prietene, și spune

Ce adevăruri sacre

ții încă pe ascuns,

Că poate, fără veste,

să vină o minune

Și să-nțelegi că viața

nu-ți este-ndeajuns...

Privește-n spre departe

să vezi că în oglindă

Ești umbra unor vise

ce zici că le-ai uitat,

Dar ele-s împrejuru-ți

și fugi să nu te prindă

Mimând o mare grabă,

de mare-ntârziat.

Privește amănuntul

și-i caută repere

În tot ce îți oferă

ideea de prezent,

Ce ți-a rămas în urmă

tot vieții tale cere

Un drept de relevare

prin spusa-ți cu accent.

Nu-ți împăca orgoliul,

lăsând să te apese

Ceea ce vezi în juru-ți,

devreme-mbătrânit,

Că trecerea, prin vremuri,

chiar de nu vrei să-ți pese,

Tot te va face robu-i,

flămând și obosit.

Adună-ți adevărul,

fă-l clipă hotărâtă

În lupta cu-nțelegeri

ce nu-s cu rostul lor,

În lupta cu ideea

că lumea e urâtă

Și omul către viață

cu moartea e dator.

Încearcă, amintește-ți

idei de cotitură

Și ieși din îndoiala

în care gânduri ard,

Învinge-te-n războiul

dintre iubiri și ură

Să-ți ai redifinirea

definitiv stindard.