Limitat de clipă

Trăiește-ți clipa și privește-n sus,
Nu-ți tot trimite ochii spre podele,
Când viața ne tot duce-nspre apus,
De ce să n-o trăim privind spre stele.

În orice căutare

fie-ți și tu motiv

Că pierderea de vreme

tot timpul o măsoară,

Iar el, ireversibil

și, clar, imperativ,

Ștacheta o tot urcă,

nicicând nu o coboară.

Trăiește viața fără scop ascuns,
Și nu ceda ideilor meschine,
N-ai timp și nu îți este de ajuns
Să tot te-ntorci din drum de nu-ți e bine.

Dă fiecărei fapte

realul înțeles,

Nu face tu alegeri

spunându-ți că-i prea mare,

Urmarea nu greșește,

ea-și are drum ales

Fiind adusă-n cale-ți

de-o simplă întâmplare.

O viață-avem și timpu-i limitat
Iar risipirea mult prea mult consumă,
De nu îți vrei destinul renegat,
Trăiești clipa dup-a ei cutumă.

Cu vorba sau cu fapta

sau chiar cu simplul gând,

Nu îți găsi îndemnuri

să ai prea multă grabă,

În plâns nu pune ură,

c-ai să trăiești plângând,

Și de-ți e rău sau bine

orgoliul nu te-ntreabă.