Împăcat

Nu mi-e greu să dau răspusuri

celor ce răspunsuri vor

Despre cum îmi este viața,

și-mi e timpul trecător,

Îmi asum vinovăția

de-a mă crede, totuși, om

Într-o lume ce se teme

nu de Cer, ci de atom.

Până dincolo de stele

gândul îmi permit să-l duc,

Când presimt că uit de mine

și la umbră mă reduc,

Ori prefer să uit de toate,

ca să nu mă tot dezic,

De-ale lumii vagi principii

ce, căzând, se contrazic.

Înspre lume stau de pază,

fără să mă las știut,

Chiar dacă mă mai tentează

să-i fac răul cunoscut,

Dar mereu mi-aduc aminte

că există doar un drum

Ce-i văzut de unii-n ceață

iar de alții plin de fum.

Eu mă-mpac cu adevărul

de a fi cel ce mă știu,

De-a trăi fără rezerve

timpul visului pustiu,

Sunt eu clar, și sunt ca mine,

fac ceea ce stiu să fac

Iar de nu învăț din toate,

și ajung tot să mă-mpac...