Acum deschide timpul o fereastră,
Poți, iarăși, cu motiv, să mă-ntâlnești,
Să fie ziua toată doar a noastră,
Iar noaptea spre-mpliniri să te grăbești.
Sortit ți-a fost să vezi de poți alege
Fără să-ți ai idei că vei greși,
Că n-ai să poți un rod bogat culege
De nu-nțelegi ce-nseamnă-a dărui.
Nimic nu s-a schimbat, aceleași fapte
Îți sunt măsuri de timp mereu pierdut,
Să-ți tot aduci aminte că-ntr-o noapte
Te-ai agățat de-un măsluit trecut.
Crezând himere, oameni fără minte,
Ce-și au mândria virtual stindard,
Te-ai îmbătat cu mult prea mari cuvinte
Orbindu-te cu masca lor de fard.
Acum e timpul tău, o șansă nouă
De-a câștiga un drum spre viitor,
Și de a rupe piedici pe din două
Ce-n loc îți țin speranțele... și mor...
Sunt undeva, de vezi, așa aproape,
Este destul numai un semn să dai,
Că-ți este la-ndemână să nu-ți scape,
În rătăciri, al viselor alai.
E doar o poartă, singulară-n formă,
Nu are că-i de-ntors, de răzgândiri,
De-o treci întreaga-ți viață se transformă,
Sub zodia eternelor iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu