Lume cu măști

Măști în juru-mi tot mai multe

Chipuri prea puține văd,

Doar ideile oculte

Mă ajută să-ntrevăd,

Cât de mare-i irosirea

Celor ce nu au, dar vor,

Rostul ce-l dă preamărirea

Umbrelor peste decor.

Lumea-i multă, lumea-i mare,

Tot mai mare-i, zi de zi,

Se fac și desfac hotare,

Unii vor a le urni,

Se dă lege după lege,

Ca și cum e ceva nou,

Și-i mai greu a se-nțelege

Ce se vede din birou...

Cât de mică-i buturuga

Nimănui nu-i e știut,

Când scăparea este fuga

Sau pasul pe loc bătut,

De-i în drum e ocolită,

Ori drumul este mutat,

Ca fiind divin menită

Semn că totu-i ruinat.

Timpu-și are și măsură,

Spun cei ce privesc la ceas,

Dând ideii anvergură

Cât să scape de impas,

Însă, când e să-l consume,

Întru propriul interes,

Fac doar vorbe și spun glume

Despre cum n-au de ales.

Unii la comandă uită

Ca să-și aibă clar motiv

De-a numi necunoscută

Trecerea în negativ,

Și așa-și caută forme

Ochelarilor de cal,

Când au șansa să-și transforme

Visele în pas real.

Libertatea e tradusă,

De cei ce vorbesc peltic,

Printr-o vorbă ce e spusă

Când de spus nu au nimic,

Teamă au că îi demască

Că nimic n-au înțeles

Și își pun chipul în mască

De om bun, de om ales.