Fi-va, veni-va...

Pe drumul meu, cu formă complicată,
S-ajung la tine nu mă voi opri,
Ca-ntr-o poveste cu "A fost odată",
Prin care-n nemurire vom porni.

Veni-va noaptea fără de răbdare,
Veni-va noaptea cu un sens precis,
Când desluși-vom taina cea mai mare,
Cu gust de fruct știut ca interzis.

Un corolar vom fi, fără cuvinte
Vom da poveștii tonul de-nceput
Cu tot ce tu, acum, îți ai în minte
Și-mi este, într-un fel, necunoscut.

Va fi-nceputul clipă de-ndoială,
Va fi-nceputul pas rămas pe loc,
Sub umbra unei lumi ce, socoteală,
Ție-ți va cere pentru-al vieții joc.

Din rătăcirea-mi plină de tăcere,
În care am făcut din noapte zi,
Voi ști să uit a visului durere,
Văzând puterea ta de-a mă dori.

În noaptea-aceea nu mă voi abține,
În noaptea-aceea n-ai să te opui,
Abia ajuns, de-o clipă, lângă tine,
Mi te vei da, spunând că te supui.

În umbra de lumină strecurată
Pe sub un prag ce-l vei voi sărit,
Mi te vei pune-n brațe dezbrăcată
Certându-mă că nu sunt pregătit.

Apoi fugi-vom de întreaga lume,
Apoi fugi-vom, printr-un pas în doi,
Înspre sorocul ce va pune nume
La tot ce va urma și după noi.

Și-n prelungirea clipei care trece,
În tine să rămân îți vei dori,
Ca nu cumva ideile să-mi plece
Spre ceea ce e viața zi de zi.

Ne vom dori să fie-o lungă noapte,
Ne vom dori să nu fim obosiți,
Ca-n negrăbite, nesfârșite fapte,
Să ne simțim cu totul oglindiți.

Detalii, prin întreg și amănunte,
Ne vor găsi că suntem noi, prin noi,
Mereu certați cu faptele mărunte
Și-apărători ai drumului în doi.

Veni-va noaptea viselor reale,
Veni-va noaptea rostului firesc,
Când toate, devenind esențiale,
Timp voi avea, destul, să te iubesc.