Noaptea ca prag

În noaptea-aceasta o să fii cu mine,
Totul va fi de-acum într-un altfel,
Pe veci în tine, înzecit rebel
Mă vei avea și îmi vei aparține.

Înstrăinați de sorți fără izbândă
Atât cât ne-am lăsat de ei seduși,
Destinului ne regăsim supuși,
Într-o dorință de-mpliniri flămândă.

Ne vom simți ca-n stare de beție,
După atâtea vremuri de-amânări
Și după mult prea multe așteptări
De a gusta un strop de apă vie.

Tot ce-ai să ceri va fi, fără tăgadă,
Un argument al singurei porniri
Ce poate face rost de amintiri
În care să devii, direct, dovadă.

Mă vei lăs să am tot ce-și dorește
Cel ce se știe drumuri definind
Când stelele, prin Ceruri, foc aprind
Veghind pe cel ce drumu-și rătăcește.

Și-ți vei primi, în zori de zi, răsplată
Ca dar din dar, ce îți dorești, să știi,
Să-ncepi, cu nouă zi, altfel să fii,
Mergând pe calea ce-n destin ți-e dată.

Vei fi cu mine, peste prag de noapte
Vom trece nevăzuți de-al lumii gând,
Spre ziua-n care tu, mereu sperând,
Va fi să știi de rost, de rod, de fapte.