Cu mine, cu tine...

E greu, și recunosc cinstit, cu mine,
Sunt greu în frâie de a fi ținut,
Dar sunt și viitor cum sunt trecut,
Și mult mai greu e însă fără mine.

Am spus de-atâtea ori cum e cu tine
Și-am spus că fără tine ar fi greu,
Timpu-a trecut și asta spun mereu,
Atât de greu îmi fără de tine.

Nu-ți e ușor, o spui, să fii cu mine,
Sunt piedestal înalt și chiar reper,
Dar sunt și cel ce mai nimic nu-ți cer,
Și recunoști că mai ușor îți e cu mine.

Că îmi doresc, am spus, să fiu cu tine,
Și mi-ai tot fost trăirilor motiv,
O spun și-acum, excentric, emotiv,
Că-mi este dor de nopțile cu tine.

E complicat, eu știu, să fii cu mine,
Mereu, în minte am tot ce a fost,
Dar amintirea e și ea cu rost,
Mai complicat e totul fără mine.

Firesc e totul și ușor, cu tine,
Ideile, așa, mai multe-mi vin,
Iar sensul lor e clar și pe deplin,
Și-mi lasă timp mai mult să fiu cu tine.

Fără de sens ți-e viața lângă mine,
Când o compari cu ce-i în jurul tău,
Însă când vezi că mulți trăiesc doar rău
Plină de sens o vezi doar lângă mine.

Eu tot vorbesc, și tot vorbesc, de tine,
Și nici nu vreu ceva să mai ascund,
Că tu dai sens ideii când, profund,
Al veșniciei sunt, fiind în tine.