Așteptare spre altfel

De-atâtea ori spun vieții "Mai așteaptă,
Mâine va fi, cu totul, altă zi,
Va fi și lumea, altfel, mult mai dreaptă,
Chiar zorii zilei în alt fel vor fi!"

Speranțele îmi vin de mai departe
Din ceea ce numit e viitor,
De mulți văzut ca dincolo de moarte,
În lumea-n care toți se nasc și mor.

Iluzia apare ca prezentă,
Și-s mulți ce chiar prin ea, trăind, mă văd,
De nu cumva văd viața-mi divergentă,
Iar drumul minții dus înspre prăpăd.

Zorii de zi îmi sunt mereu dovadă
Că pot să știu ce pas îmi e greșit,
Sau dacă norii, adunați grămadă,
Sunt doar un semn că drumu-mi s-a urnit.

Din gândul ce trăiește noaptea-n vise
Gânduri de zi într-una se pornesc
Accent punând pe legile nescrise
Ca adevăr perpetuu și firesc.

Principial, mă iau mereu pe mine
La întrebări, cerându-mi un răspuns
Când doar presimt că nu e totul bine,
Ca nu cumva ceva să țin ascuns.

Și chiar de am, ca mai mereu, motive
Să fiu corect justificând concret,
Mi-asum și inversate perspective
Cu orizontul lor constant complet.

Dar tot aștept și vieții-i spun: "Așteaptă!,
Mâine, în zori, începe-o nouă zi,
Și-n lumea ce va fi, cu mult mai dreaptă
Întreaga viață în altfel va fi!"