Lipsa de vină

Nu mă priviți cu ură, ori cu milă,
Nu mă tratați ca bun de uz comun,
Nu mă-ntrebați de starea mi-e civilă,
Nu-mi pasă ce doriți, nu mă supun!

Vă simt, vă puneți mintea la-ncercare,
Să fiu soldat, un fel de mercenar,
Pentru idei ce puse-n aplicare
Mi-ar face viața trecere-n zadar.

Ochii vi-s mici și slabi vi-s la vedere,
Dar voi de mine ziceți că nu văd,
Și-n laude spuneți c-aveți putere
Să îi salvați pe toți de la prăpăd.

Nu-i de mirare, mă vorbiți prin spate,
Ceea ce nu-s dar mă închipuiți,
Ca să primiți minciunilor dreptate
Pozând în ideali, onești, cinstiți.

N-am acceptat, nu vă accept sclavia,
Nici visul vouă nu vi-l las furat,
Și, orișicât v-ar chinui mândria,
V-arăt că nu-s gunoi, de aruncat.

Când vă trădați, e clar că voi, în pripă,
Ardeți în foc dar puneți la dospit
Ideea ce din nou se înfiripă
Să fiu supus și bun de folosit.

Voi nu puteți dar spuneți că-n putință
Găsiți la mine mult din ce doriți,
Și-mi cereți tot mai multă stăruință
Deși, prin spate, altfel mă vorbiți.

Eu aflu tot, pe căi ce-mi sunt știute
Din nopți în care, neputând dormi,
Am cucerit, citind, multe redute
De care voi nu știți și nu veți ști.

N-am altă vină... poate am doar vina
De-a accepta că sunt așa cum sunt,
Că nu mi-e teamă când aprind lumina
De a privi profund un amănunt.

Iar dacă pot, din mai nimic, pricepe,
Ce voi mă vreți, și cât nu vă convin,
Mă acuzați de lupta care-ncepe
Privind cu ciudă cupa-mi de pelin.