Reținere cu rost neclar

Lasă ideea liberă să curgă,
Spune-mi direct ce simți că ai de spus,
Fapta, oricum, firesc o să decurgă,
Nimic în minus și nimic în plus.

Te mai apasă câte o idee,
Și-mi spui că este greu de înțeles,
Însă te știu, te văd, te simt femeie,
Cu diferența între rar și des.

E prea normal, e chiar firesc să-mi placă
Ceea ce spui, fără s-arăți că vrei,
Să nu simți gândul că prin zboruri pleacă,
Întru dorința oricărei femei.

Îmi este greu, prea greu să fiu departe
Când zici discret că pântecul ți-i gol,
Și așteptarea parcă ne desparte,
Cu cât de mult dorința-ți dă ocol.

Tăcere-mi am, nu spun ce e cu mine,
Nu-ți spun nimic, orice vei vrea să crezi,
Te simt că fierbi, și-așa, la fel de bine,
Mi te promiți oricât te enervezi.

Am întrebări, dar știu că-mi va răspunde
Un simplu gest, ce zici că-i punct final,
Dar care în reversul lui ascunde
Dorul de fapte și consens real.

E mult prea clar, nu-ncape îndoială,
Că timpul trece uneori prea greu,
Însă aștept, nu vreau să dau năvală,
Am locul meu și știu că-i doar al meu.

Lasă-ți ideea liberă plece
Îmi este clar, chiar dacă o oprești,
Chiar dacă-mi spui că ești atât de rece,
Cât, faptelor, făptașul mă dorești.